Despre realitate si iluzie

Lumea inconjuratoare nu este perceputa cu ajutorul ochiului, ci cu ajutorul unei anumite portiuni din creier.

1. Eu am in fata un monitor. Imaginea de pe retina este preluata de nervii optici, trimisa intr-o anumita zona a creierului, codata in impulsuri electrice. Eu percep imaginea in creier, datorita acelor impulsuri electrice. Aici avem doua variante:

a. Cu ochii inchisi, se aplica acelei parti ale creierului impulsurile electrice care ar determina vederea unui monitor. Atunci voi vedea acel monitor cu ochii inchisi
b. Cu ochii deschisi mi se aplica impulsurile electrice corespunzatoare unui mar, dar in acelasi timp am in fara monitorul. Ce voi vedea? Ambele banuiesc. Care dintre ele e reala?

2. Cu ochii inchisi, conectat la un aparat (nu conteaza daca un astfel de aparat exista sau nu, e doar un "thought experiment"), mi se aplica semnalele electrice pe care le-as fi avut de-a lungul intregii mele vieti si pana la final. Astfel as putea sa imi vad viata, sau cel putin o varianta a ei, cea codata prin impulsuri electrice. Este acest lucru real sau nu?

3. Cum disting care viziune despre realitate este cea mai buna? Care sunt criteriile dupa care apreciem realitatea? Oare cel care a elaborat criteriile nu a procedat conform viziunii lui subiective despre realitate?

4. Am in fata ochilor o femeie urata. Mi se aplica niste semnale electrice astfel incat o vad frumoasa si corespunzatoare criteriilor mele. Presupunand ca ma indragostesc de ea, este acest lucru real? Ma indragostesc de ea sau de propriile mele proiectii?

Ce este real si ce nu? Care este realitatea obiectiva? Vrem sa o vedem? In momentul acesta realitatea obiectiva este ca scriu si citesc in acelasi timp. Mai departe este domeniul realitatii subiective (scriu bine, scriu prost, am un anume stil, unora le place, altora nu, etc). Exista vreo solutie sa iesim din Matrix? Daca da, ce formeaza acel Matrix? Gandurile noastre trecatoare, senzatiile, emotiile, toate provin ca urmare a influentei mediului, si toate sunt trecatoare. Adevarata realitate este acel EU neschimbat, manifestat sub o infinitate de forma asa cum curentul electric isi face simtita prezenta in mai multe becuri. Gandurile constituie doar forma personala a EU-lui, care il ajuta in exprimare. Ce ramane dupa ce gandurile nu mai exista? Constiinta pura fara obiect de comtemplare. Mai doriti pastila rosie? :)