Buna gandule. Te asteptam. Stiam ca vei veni. Te privesc in toata splendoarea ta. Greu de crezut ca ai luat nastere datorita descarcarilor electrice dintre axoni si recombinarii neuronale. Si totusi asa e. Privindu-te, devii o manifestare a MEA. Faptul ca avem atatea ganduri care ne reprezinta, ne confera personalitati multiple. Ce doresti de la mine? Care este scopul aparitiei tale? De ce nu ai venit singur, ci ai ales sa vii inconjurat de o aureola de senzatii si amintiri? De ce ti-e frica? Asta e menirea ta, sa imi apari o clipa pentru a avea obiect de contemplare? Sau ma inviti sa alerg impreuna cu tine? Te-am pastrat, te-am admirat, am alergat impreuna, acum trebuie sa te las sa pleci. Asa e in viata. Oare gandurile unde dispar? Dispar vreodata? Au un cimitir al lor in subconstient? Le putem readuce la viata cand dorim? Adio, sau mai bine zis cu bine. Nu cred in despartiri. Ne vom revedea. Pentru moment insa, adio.
PS: Am sters celelalte arhive. Erau poluate cu mesaje apartinand adeptilor lui Bivolaru, credinciosilor habotnici si ateilor inraiti. Eu nu sunt nimic din toate astea, si sunt toate la un loc. (exceptandu-l pe Bivolaru desigur)
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment