Despre prieteni

-Salut!
-Buuuunaaa!
-Ce bine-mi pare ca te vad! Sarbatori fericite si tot ce-ti doresti in noul an, numai bine tie si familiei tale!
-Asemeni! Toate cele bune. Care mai este numarul tau de telefon? L-am sters din greseala...
(Schimb de numere de telefon dupa care conversatia se incheie).

O scena obisnuita, foarte obisnuita chiar. Finalul este usor de prezis. Pana la anul, telefonul nu va suna. Prietenii buni de azi, devin persoanele indiferente de maine, care devin un simplu paragraf intr-un jurnal al uitarii. Sentimentele se schimba, gandurile se schimba, mediul se schimba, oamenii se schimba. La scadenta tragem linia. Oricum nu ramanem cu nimic decat cu regrete. Imi aduc aminte de pasajul de inceput al Bhagavat Gita, in care printul Arjuna este nevoit sa lupte contra rudelor, prietenilor, invatatorilor lui pentru tron. Dezamagit, in toiul luptei, arunca sabia. Atunci cel care ii conducea carul i se arata sub forma lui Krishna si ii spune:

De unde această disperare ce te cuprinde în clipa încercării, o Arjuna, demnă doar de unul ce nu-i nobil, care nu-ţi deschide cerul şi îţi strică faima?

Fii fără slăbiciune, fiul al lui Pritha, aceasta nu ţi se potriveşte; gonind din inima josnică slăbiciune, ridică-te, o tu care-ţi distrugi duşmanii.

Îi plângi pe cei ce nu trebuie să-i plângi şi cuvântezi despre înţelepciune; cei învăţăţi nu-i plâng nici pe cei vii, nici pe cei morţi.

N-a fost nici [o vreme] când eu să nu fi existat sau tu, sau prinţii aceştia; la fel, noi nu vom înceta să existăm vreodată cu toţii în viitor.

Precum cel întrupat în acest [trup] trece prin copilărie, tinereţe şi bătrâneţe, tot aşa trece [după moarte] şi în alt trup. Cel tare nu este tulburat de aceasta.

14. Contactele [simţurilor] cu materia, o fiu al lui Kunti, sunt reci sau calde, plăcute sau dureroase, vin şi se duc, sunt trecatoare; îndură-le, o Bharata.

Omul, pe care acestea nu-l clatină, o tu cel [puternic ca un] taur [printre] oameni, care este acelaşi la suferinţă şi bucurie, numai acela poate capăta nemurirea.

Nu există existenţă pentru Nefiinţă şi nici nonexistenţă pentru Fiinţă; hotarul lor este văzut de cel care cunoaşte adevărul.

Să ştii că cel ce le-a desfaşurat pe toate este nepieritor; nimeni nu poate aduce pieirea celui Neclintit.

Despre trupurile celui întrupat care este veşnic, nepieritor, de necunoscut, se spune că au un sfârşit; de aceea luptă, o Bharata!

Cel care ştie că acesta [cel întrupat] ucide, [ca şi] cel care ştie că acesta este ucis, amândoi nu ştiu; acesta nu ucide şi nici nu este ucis.

Ideea de baza este sa ne impacam mental cu faptul ca totul trece. Timpul isi face bine treaba. Sa ne bucuram de ce avem in prezent, fara regrete, fara priviri in trecut. Trecutul este mort, viitorul nu exista, doar prezentul este al nostru. La un moment dat calea a doi oameni care merg impreuna trebuie sa se desparta. Asa e legea naturii umane.